Pledoarie pentru rugby - Scrisoare deschisa catre domnul Petru Balan

In numele a peste o suta de copiii ai sectiei de rugby a clubului Steaua ma simt obligat sa-i raspund d-lui Petru Balan. Declaratiile de spatamana trecuta dintr-un tabloid releva umorile si frustrarile unui om aflat in razboi cu lumea, cu mai toata lumea. Este demotivant si straniu ca un om crescut si format in lumea rugby-ului sa arunce anatema asupra unui sport caruia ii datoreaza aproape totul. Spre atentia d-lui Balan ii reamintesc ca regiunea din care a plecat, [datorita rugby-ului], nordul Moldovei, este cea mai saraca din Europa. Nu voi intra in amanunte ce privesc strict relatia dintre domnul Balan si federatia romana de resort, ci ma voi referi la pozitia d-lui Balan fata de acest sport.
Daca nu vrea sa-si dea copilul la rugby, treaba lui, dar consider ca, prin declaratiile sale, face un deserviciu rugby-ului romanesc. Societatea romaneasca duce lipsa de modele, iar pentru copiii rugbisti modelele sunt tocmai jucatorii nationalei. Or, atunci cand un jucator cu vechi state in nationala arunca cuvinte grele la adresa acestui sport, efectele se vad direct in starea de spirit a micilor rugbysti.
Da, merita sa faci rugby. Chiar si aici, in Romania, unde, in afara de fotbal, niciun sport nu este sprijinit adecvat. Baiatul meu, a inceput la sapte ani jumatate sa mearga pe stadionul Steaua, [a fost vointa lui]. Acum are noua. In acest rastimp a fost de doua, trei ori pe saptamana pe stadion, pe canicula, ploaie, ninsoare si ger si sunt sigur ca acesta este singurul raspuns viabil la indoielile tarzii ale d-lui Balan privitoare la acest sport.