Pe nea Puiu l-am intalnit prima oara la inceputul anului 2007, inca nu implinisem opt ani. Este un om cald si se pricepe sa lucreze cu copiii. Pentru mine a fost, fara exagerare, un alt bunic, un bunic care mi-a deschis alte drumuri. Nu stiu daca a avut "ochi" pentru mine sau m-a acceptat pur si simplu. Gestul lui mi-a schimbat existenta, si deocamdata nu ma pot numi jucator de rugby, dar numai faptul ca am inceput sa traiesc in spiritul jocului este deja o realizare. Sunt sigur ca pentru mine rugby este inca o "joaca", dar cu sprijinul noilor antrenori va deveni, in scurt timp, un joc. Prin mana lui Puiu Hustiu au trecut multe generatii de rugbisti, printre care ma numar si eu si faptul ca mi-a indrumat primii pasi in acest sport de gentlemeni ma face sa-mi exprim recunostinta si sunt sigur ca si ceilalti copii de la Steaua sunt in asentimentul meu.
Multumesc, nea Puiu!
Mihnea Secrieru
2 comentarii:
Nea puiule multam si vreau o saorma
anonim sunt eu alberto da mi-a fostlene sa scriu ID
Trimiteți un comentariu